Vanitate!

"Pe atunci era greu sa-mi dau seama de geneza apucaturi;lor mele ciudate. Azi stiu ca un orgoliu mai puternic decat orice pasiune mi-a dirijat latent intreaga mea viata sufleteasca. Ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si maguliri si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal, necrutator, definitiv.
De ce? Cine ma impingea la fapte atat de crude, pe care uneori le reprobam eu insumi? Ce rost tainic, irezistibil, declansa aceste izbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam sa simp betia rara a vanitatii magulite, cand ele, prinse, se agatau de gatul meu, implorandu-ma, tanguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declansa urgia: le umileam, calcandu-le orice mandrie in picioare, si decretam ca hotararea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu cum se facea, dar ma iubeau parca mai mult dupa aceea."

Invitatie la vals
Mihail Drumes